Cea mai mare insula din Arhipelagul Cycladelor si una dintre cele mai frumoase, Naxos, a fost binecuvantata cu niste plaje naturale superbe si un relief muntos, care aduce nori de ploaie; ca urmare, pamanturile sunt fertile si agricultura spornica: pe insula se cultiva maslini, vita de vie, smochine, citrus, porumb, rosii dulci si cartofi.

Specialitatile locale includ branzeturile si carnatii, iar sfatul nostru este sa ii incerci in fiecare taverna sau restaurant, pentru ca gustul si aromele difera de la un loc la altul. Si vinurile locale se bucura de recunoastere, cat despre ouzo se spune ca ar fi unul dintre cele mai bune din intreaga Grecie. La capitolul bauturi alcoolice, te sfatuim sa incerci Kitron, un lichior pe baza de citron, care se serveste la desert.

Istoria culinara naxiana este la fel de bogata si diversa ca pamanturile insulare. Inainte ca Naxos sa fie strabatuta de o retea de drumuri, bucataria de aici avea nu un singur specific local, ci trei. In zonele de coasta, pestele si fructele de mare erau cele mai intalnite; in zona de campie, legumele si carnea de vita se gaseau la discretie si se gatea cu unt; iar in regiunile mai inalte, se folosea mult ulei de masline, carne si lactate de oaie si de capra.

Branzeturile locale, cum ar fi Graviera din Naxos, Arseniko sau Xynotyro, sunt delicioase si pe cont propriu, si in felurile de mancare gatita. Iar carnurile afumate naxiene, mai ales de porc, sunt la fel de gustoase.

Multe dintre felurile de mancare cu specific local se prepara cu prilejuri religioase: Patoudo de Paste (miel umplut cu mangold, fenicul, usturoi si tot felul de plante aromatice locale, servit cu garnitura de cartofi), Koukoulomaeria de Anul Nou (supa de fasole alba cu grau, porumb si mult ulei de masline), Sefoukloti in cea de-a 40-a zi de post (o placinta dulce cu mangold, fenicul, ceapa, orez si menta).

La desert, alegerea noastra e Melachrino: o prajitura cu nuci imbaiata in lichior de citron si servita cu inghetata din lapte de oaie, aromata cu anason.